Pe langa aceste trei mari ape curgatoare, mai existau in zona si multe balti naturale, alimentate cu apa, in fiecare primavara, cand debitul Dunarii crestea si inunda zone extinse de pe maluri. Dar din nefericire pentru pescarii amatori, aceste balti au disparut, datorita indiguirilor facute acum 25 – 30 de ani, dea lungul malurilor Dunarii. Locurile acestor balti au fost transformate in terenuri folosite pentru agricultura. Au mai ramas doar cateva : Bratesul, Zatunul, Malina, Catusa si inca vreo doua sau trei, amenajate mai mult sau mai putin, care sunt privatizate si in functie de interesele proprietarilor, poti pescui, contra unei taxe de intrare.

Inca de mic, am inceput sa cutreier imprejurimile cu undita in mana, impreuna cu fratele meu, mai mare cu vreo 4 ani, decat mine. Pe la varsta de 7 – 8 ani, aveam deja in dotare, prima mea lanseta, formata dintr-un bat din fibra de sticla, de provenienta chinezeasca si o mulineta “ Delfin “ , de provenienta ruseasca. Permisul pentru pescuit, efectiv am intrat in posesia lui si deci in legalitate, inca din clasa a V-a .

Normal ca am practicat mult , pescuitul stationar pentru crap, somn, salau si nu in ultimul rand pentru caras, biban, platica, stiuca, guvida de apa dulce, etc .

Ma deplasam dis de dimineata, cu un intreg arsenal de scule, momeli, nade si tot felul de suporti si accesorii necesare pentru un astfel de pescuit . Nu mai vorbesc despre diferitele monturi, special alcatuite pentru fiecare dintre multiplele specii de pesti, pe care le-am amintit.

Si cum mereu apar noutati pe piata uneltelor pentru pescuitul sportiv si trusa mea anual se imbogatea si astfel se marea in volum, in permanenta. Principalul motiv pentru supradimensionarea trusei, era faptul ca nu prea stiam la care din vechile scule, accesorii sau monturi, puteam sa renunt. Renuntarea sau mai bine spus selectia acestora se facea natural, prin deteriorarea fizica sau descompletarile care surveneau in timpl partidelor de pescuit.

Nu mai spun, cate pregatiri imi erau necesare pentru o partida de pescuit. Obligatoriu, cu o zi inainte, trebuia sa-mi fabric acasa momelile, care constau in tot felul de retete pentru mamaliga cu aspecte si arome diferite. Unele le puteam folosi imediat, ce ajungeam pe malul apei, iar altele trebuiau finalizate, pentru a nu se intari prea tare, la locul faptei.

Ramele rosii, negre si albe, le procuram in pahare din plastic, de la magazinele de specialitate sau de multe ori, zeci de metri patrati de pamant, pt capturarea lor.

Acestea reprezentau, de obicei, momelile pe care le foloseam, la cele mai multe partide de pescuit. Dar de multe ori, pe langa toate acestea, mai aveam recipienti speciali cu lipitori, coropisnite, broscute si chiar pestisori vii, pe care nu puteam sa ii prind in anumite perioade ale anului, chiar in timpul respectivei partide de pescuit.

Cred ca va puteti imagina, cam cum puteam sa arat dimineta, cand ieseam din casa si trebuia sa ma ambarc in masina, cate drumuri faceam. Apoi odata ajuns pe malul baltii, cat timp imi trebuia sa insir sculele necesare pe mal si la fel, la plecare ,cat dura pana eram gata sa car toate lucrurile folosite, din nou la masina. Ce putin cand nu aveam  posibilitatea sa ajung cu masina pe malul apei, eram nevoit sa fac “ carare batuta “, de la aceasta, pana la locul ales pentru pescuit.

Cele mai mari probleme le aveam, cand trebuia sa merg cu bicicleta, in special la Prut, pe digul de la Giurgiulesti. Greutatea nu consta in deplasarea pe bicicleta, ci alegerea sculelor strict necesare si care, la locul faptei, de cele mai multe ori, ar fi fost poate mai utile cele lasate acasa…… De ce ?... Pentru ca prindeam, doar nelipsita experienta.

Dar de cativa ani, m-am reprofilat, ca sa spun asa si m-am orientat catre pescuitul, exclusive al rapitorilor : stiuca, avat, salau, somn, biban, mreana.

Ce sa va spun, diferenta de echipament este enorma. Acum o lanseta usoara, o mulineta la fel de usoara, un rucsacel ce contine o cutie cu tot felul de momeli artificiale, o lanterna pentru cazul cand te prinde noalptea pe malul apei, o pensa sau in cleste special pt. scos ancorele din gura rapitorului, un briceag multifunctional, sunt suficiente pentru o partida de pescuit. Oricand, in 10 – 15 minute, sunt pregatit sa plec la pescuit.

Astfel echipat, cand ai ajuns pe malul apei, iti stabilesti un punct de plecare si apoi dupa ce, in cate minute ti-ai pus in functie lanseta, esti gata sa incepi lansarile momelilor artificiale si sa pornesti in cautarea trofeelor.

Problema foarte importanta, a acestui stil de pescuit, o reprezinta pierderile, ca sa spun asa, neplanificate ale momelilor artificiale si in special ale voblerelor, pe care le folosesc cu precadere, fata de alte momeli. Pentru ca nu ai de unde sa stii ce se poate ascunde sub luciul apei, din acest motiv, cu ce momeala ai mai mult success, pe aceia , ca un facut, o lasi agatata prin cine stie ce obiecte de pe fundul apei. Si tot atat de bine, desi nu este de loc bine, le poti agata pe malul apei. Da, este foarte adevarat ce spun si sunt patit cu astfel de pierderi. Pot fi locuri bune, dar pe mal copacii, care au coroanele mult apropiate de suprafata apei, reprezinta un real pericol, oricata indemnare si pricepere ai avea, in lansarea momelilor. Aceasta problema nu se poate rezolva, decat intr-un singur mod si anume, sa ai aceiasi momeala artificiala de mai multe ori, de exemplu 2, 3 bucati. Dar nu stiu cati dintre pescarii care practica spinningul, s-au gandit la acest lucru si atunci cand achizitioneaza momeli artificiale, cumpara din acelas tip, 2, 3 bucati la fel.

Acesta a fost motivul pentru care am cautat sa elimin frustrarea care te cuprinde, in momentul in care ai avut ghinionul sa pierzi momeala prinzatoare, prin achizitionarea a  2, 3 bucati din aceiasi momeala. In acest caz, chiar daca ai ghinion sa pierzi piesa castigatoare, fara nici cel mai mic stres, poti continua sa ai succes, folosind rezeva identica.

Insa o mare dilema apare, din acest punct de vedere, atunci cand vrei sa achizitionezi momelile din magazine sau de pe internet. Nu stii care pot avea succes si astfel sa  cumperi 2, 3 bucati. Asa mi-a venit ideia sa-mi realizez sigur voblerele, sa fac 2, 3 bucati identice, ca sa pun in aplicare ceia ce am comentat mai inainte. Asa am posibilitatea, sa multiplic modelele prinzatoare, ori de cate ori este nevoie.